GÂNDURI DESPRE IARNA COPILĂRIEI MELE

GÂNDURI DESPRE IARNA COPILĂRIEI MELE

Prof.înv.presc Nicoleta Rîşnoveanu

                                                           Grădiniţa cu Program Prelungit Nr10 Buzău

                     A venit iarna.Timpul parcă s-a oprit în loc.Mă trezesc intr-o dimineaţă de 6 decembrie  şi ies afara.A nins , a nins îmi zic şi topăim de bucurie  eu şi fratele meu geaman privim la fereastra casei de la ţară.Ce frumos!  Ce alb e totul !

                     Fratele meu , Mircea spunea:

Moş Nicolae ne-a adus în dar zăpadă!

Eu strigam cât puteam:

-Zăpada , zăpada! Cam asta aducea odata Moş Nicolae odată , pe vremea copilăriei mele: zăpadă  şi nişte bomboane. Zăpadă peste case, peste copacii goi, peste garduri şi poteci! Totul era  alb strălucitor şi ţurţurii de gheaţă atârnau  de streaşina casei părinteşti.Ce minunat era anotimpul iarna! Ne plăcea să ne încalţam şi să străbatem uliţa satului pentru a fi noi primii care faceau urme pe zăpadă. Ne îmbulgăream şi ne trăgeam cu săniile cu alţi copii de vârsta noastră.  Doamne ce frumoasă era iarna copilăriei mele. Eram atât de fericiţi , noi copiii. Făceam şi oameni  de zăpada, chiar dacă mâinile ne îngheţau tare de tot. Nu simţeam frigul şi ne bucuram aşa cum se putea bucura orice copil.Ce minunată eşti tu iarnă! Iarna revine , dar copilăria nu se mai întoarce , oare de ce...Ce minunată eşti şi tu copilărie! A fost odată şi parcă a fost ieri! Unde eşti iarna copilăriei mele, cu vânt , cu viscol , cu ger? Iarna e vremea colindelor. În satul copilăriei mele veneau flacăii satului în straie de sărbătoare pe cai împodobiti şi intrau în curtea casei  pentru a colinda. Nu voi uita acele sărbători ...,,niciodată vocile nu sunt atât de frumoase ca într-o seară de iarnă , atunci când îţi ascunde trupul , iar cuvintele par a se naşte de nicăieri , cu o nuanţă de intimitate rar întâlnită în timpul zilei.’’

Unde eşti tu iarnă dragă, unde eşti copilăria mea! Îmi amintesc Moşule Crăciun dragă , căci te-am aşteptat viaţa întreagă! Pe vremea copilăriei mele nu aveai atâtea jucării ca în ziua de astăzi, nici telefon mobil, nici tv color, nici tableta, nici calculator....Îmi doream şi eu doar  o păpuşică cu păr, eram o fetiţă mică, mică şi zglobie.Moş Crăciun nu avea timp să vină şi în satul meu...

Dar în această iarnă Moş Crăciun nu m-a uitat şi şi-a amintit de fetiţa de altădată. Dimineaţa  când m-am  trezit  găsesc sub brăduţ o punguţă cu un bileţel , pe care scria mami şi în ea era o păpuşica tare , tare frumuşică care spunea  rugăciunea Tatal Nostru. Nu pot descrie în cuvinte ce am simţit .Moş Crăciun mi-a lăsat papuşica şi a plecat.Nu l-am văzut dar am visat că a fost un tinăr adolescent de 18 ani. Doamne cum a  ţinut minte! Acest  vis s-a împlinit dupa foarte mult timp , cam 40 de ani . Deci există miracole de Crăciun!  Moş Crăciun există! Timpul a trecut în zbor şi rămân aceste amintiri .Cum să pot uita iarna copilăriei mele, prietenii şi părinţii ...

Mergem şi astăzi la casa părintească  unde mama , fiinţa cea mai dragă ne aşteaptă în pragul casei. Unde sunt acele ierni de altădată în care mama avea casa plina de musafiri de Sf.Stefan deoarece tata purta frumosul nume Ştefan! Astăzi tata e la ceruri şi noi nu-l vom uita niciodata pentru toate eforturile pe care le-a facut pentru noi pentru a merge mai departe!

Iarna este şi va fi ,  prilej de meditaţii şi ,,nici un alt anotimp  nu apropie sufletul , ca iarna şi de frăgezimea copilăriei şi de reculegerea bătrâneţii.Eşti bunic şi copil în acelaşi timp , privind la fereastră fulgii care sclipesc îmbătrinându-te cu un zâmbet faţă de amintirea propriei copilării ivită cu mânuţa întinsă după fulgi .’’